Presa culturala si de dezbatere din Romania numara peste 40 de titluri centrale si locale. Dar dupa deceniile de control statal, dupa socul permutarilor redactionale din ultima vreme si dupa scaderea tirajelor, ziarele de profil isi cauta identitatea.
42 de titluri cu aparitie relativ regulata, plus paginile de profil din cotidienele generaliste. Tiraje medii de sub 1.000 de exemplare. Acuzatii ca nu face decat sa alimenteze conflictele dintre puternicele personalitati artistice din tara, in loc sa raspunda interesului public. Cam asa poate fi prezentata presa culturala din Romania, ramasa inca la stadiul de tranzitie.
Dintre toate aceste titluri, isi mentin statutul de „brand“ doar cateva, majoritatea bucurestene si apartinand unor grupuri de presa. „Dilema Veche“, „Romania literara“, „Revista 22“, „Observator Cultural“, „Idei in Dialog“ si cateva suplimente ale ziarelor.
Chiar si in aceste cazuri, datele de tiraj si audienta sunt practic inexistente; la Biroul Roman de Audit al Tirajelor figureaza o singura publicatie - „Idei in Dialog“, apartinand grupului Catavencu, cu un tiraj mediu lunar de circa 8.100 de exemplare.
„Dilema Veche“ nu apare la BRAT, dar sustine ca are un tiraj de 15.000 si apartine trustului de presa Satiricon, condus de Mircea Dinescu. Iar „Observator Cultural“ vorbeste despre un tiraj de 4.500, cu retururi de 1.000 de exemplare.
Handicapuri teoretice si reale
Daca ar fi sa ne luam dupa Gabriel Liiceanu, care explica recent in „Revista 22“ motivele pentru care intelectualul roman nu ajunge la public, drama tirajelor presei culturale din Romania ar tine de trei handicapuri aplicabile in general intelighentiei de la noi.
Handicapul elitei izolate, generat de lipsa clasei de mijloc si de „teroarea istoriei“; handicapul capitalului istoric negativ, dat de prejudecatile ce i