"Vom adera la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007!" - declara autoritatile de la Bucuresti. Da, dar cu ce pret? Sa fortezi integrarea оntr-o structura bine articulata, cu reguli stricte si standarde ridicate (оn conditiile оn care tara ta este nepregatita pentru acest pas important) - iata o dovada de iresponsabilitate politica de neiertat. Peste 7 luni vom fi membri cu drepturi (si obligatii!) depline ai UE, оnsa PIB-ul Romaniei, pe cap de locuitor (calculat оn functie de puterea de cumparare), reprezinta doar 34,1% din media europeana! Degeaba trambiteaza, peste tot, euro-optimistii, ca aderarea ar presupune 3 mari beneficii: 1) securitatea (economica, strategica, a resurselor); 2) prosperitatea; 3) obtinerea unui standard de civilizatie superior. Realitatea оi contrazice. Sa luam exemplul Portugaliei: la 20 de ani de la intrarea оn Comunitatea Europeana, 70% din populatie traieste, оnca, оn saracie, salariile lucratorilor nedepasind o treime din media Uniunii Europene... Orbiti de socoteli meschine, guvernantii ignora, din pacate, avertismentele specialistilor. Оntr-un studiu din 2004 ("Romania оn pragul integrarii europene. Riscuri economico-sociale generate de оntarzierea aplicarii acquis-ului comunitar оn unele domenii"), Emilian M. Dobrescu si Cornel I. Ionescu aratau urmatoarele: "Integrarea Romaniei оn UE nu trebuie privita ca un scop оn sine, ci ca un mijloc de atingere a unei dezvoltari durabile. (...) Sub imperiul reformei, al dereglementarii restructurarii si privatizarii, nu putem demola economia, din cauze mai mult sau mai putin subiective, si nici sa o reconstruim оn cativa ani la standarde occidentale. (...) Оn Romania, ca urmare a transformarilor post-decembriste si оn lipsa unei strategii coerente, procesele de distrugere creatoare specifice capitalismului se desfasoara mai mult pe latura distructiva". Consecintele sunt cat