"Reeducarea" deportatilor se face prin aducerea lor la conditia de animale. "Insula canibalilor" este imaginea emblematica a unui intreg sistem. La inceputul anilor '30, puterea de la Kremlin a decis initierea unei ample campanii de deportari in Siberia. Au fost, intre 1930 si 1933, trei valuri. Primul a vizat "lichidarea chiaburilor": au fost deportati atunci 1.800.000 de tarani. Al doilea val s-a produs in 1931, iar victime au fost tot chiaburii: numarul deportatilor s-a ridicat la 182.000 de persoane (44.000 de familii). Al treilea plan de deportare a fost elaborat la inceputul lui 1933: urmau sa fie "deplasate" un milion de persoane, jumatate in Kazahstan, jumatate in Siberia. De data aceasta victimele erau nu numai chiaburi, ci si "elemente parazite", "vagabonzi", "huligani", "banditi", "afaceristi", "speculanti", etc., precum si toate persoanele care nu erau in regula cu pasaportul. Precizez imediat ca e vorba de pasapoarte urbane, cetatenii sovietici fiind obligati sa-l aiba in permanenta asupra lor, cu atit mai mult cind calatoreau dintr-un oras in altul. Trebuie de asemenea spus ca cele trei campanii s-au desfasurat sub semnul arbitrariului total al arestarilor, precum si in conditii de mizerie cumplita, deportatii fiind adusi in situatia de a minca faina amestecata cu rumegus, radacini sau scoarta de copac. Cunoscutul istoric al comunismului Nicolas Werth publica o carte zguduitoare, Insula canibalilor (editura Perrin, 2006), care este un "studiu de caz", reconstituind o deportare-abandon din 1933. E vorba de un convoi care trebuia sa ajunga in satul Nazino, la 900 de kilometri de Tomsk (cel mai apropiat oras). Reconstituind, pe baza unor minutioase cercetari de arhiva, intreaga operatie, Nicolas Werth face descoperiri uluitoare, ce ne arunca intr-o lume a absurdului si a dezumanizarii. Ceea ce frapeaza mai intii, spuneam, este arbitrariul arestarilor: sint