Reporter: Domnule Colceag, ca sa nu existe suspiciuni, vreau sa-ti spun din capul locului ca esti un mare dobitoc!
Colceag: Sa ne intelegem. Intii de toate, eu sint comisar sef, iar gradul nu mi-l poate lua nimeni. Cit despre faptul ca sint dobitoc, nu ma pot pronunta acum. Sint mai multe aspecte de care trebuie tinut cont. Daca ar fi sa-mi reprosez ceva, ar fi ca nu am stiut cum sa-mi acopar urmele. Am bagat la inaintare o femeie, adica mi-am construit alibiul pe o femeie. Iar femeile stii cum sint, se sperie si te lasa la greu. Trebuia sa inventez naibii un barbat, unul cu principii, care sa ma sustina, sa nu ma tradeze in fata procurorilor. Asta este, acum e prea tirziu.
Reporter: Ai vrut sa-l termini pe Chivu. Ce-ai cu el?
Colceag: Personal, nu am de impartit nimic cu Chivu. Daca mai eram in activitate aveam pe ce sa ne razboim: pe bani, pe functii, pe zone de influenta. Dar asa, ce sa am eu cu Chivu? Bine, recunosc ca ma enerveaza la culme, dar in rest mi se pare un baiat de treaba. De fapt, el a inceput-o, nu eu. S-a apucat el sa intrumenteze nu stiu ce dosare de-ale mele, sa ma scoata vinovat ca am furat bani, tablouri si cladiri de la fundatia aia a politistilor. Alta treaba nu avea? A promis ca face ordine si disciplina pe strazi, ca-i rupe pe mafioti, iar el se apuca sa-i ancheteze pe fostii lui colegi? Daca-l prind pe strada, ii rup picioarele!
Reporter: Pai n-ai cum, ca acum esti la bulau.
Colceag: Si ce daca sint la puscarie? Ma simt de parca as fi venit la serviciu. Pai, tu crezi ca este prima oara cind intru in arestul politiei? Nici un coltisor de aici nu-mi este strain. Tin minte ca io am dat comanda sa aduca paturi dintr-astea, nici prea tari, nici prea moi. Iote, pot sa sar in ele cit vreau, ca nu se rup. Acum nu ca ma laud, dar am fos
