La 1 iunie 1946 s-au implinit 60 ani de la executarea, prin impuscare, la Jilava, a maresalului Ion Antonescu, alaturi de inca trei dintre demnitarii fostei dictaturi, de aproape patru ani, a acestuia din urma, anume profesorul universitar de drept international Mihai (Ica) Antonescu, pana la 23 august 1944 viceprim-ministru si ministru al Afacerilor Straine, generalul C.Z. (Pichi) Vasiliu, fost sef al Jandarmeriei si subsecretar de stat la Interne, si prof. univ. Gh. Alexianu, fost guvernator al Transnistriei. Lotul demnitarilor judecati de Tribunalul Poporului, o instanta ad-hoc si anticonstitutionala (Constitutia din 1923, reintrata in vigoare la 23 august 1944, nu prevedea instante civile speciale si pedeapsa cu moartea), a fost mult mai mare, fiind alcatuit din fosti demnitari ai regimului rasturnat la 23 august 1944. Unora, condamnati tot la moarte, li s-a comutat pedeapsa in munca silnica pe viata (Eugen Cristescu, gl. C. Pantazi si Radu Lecca), iar ceilalti au primit pedepse grele de temnita, tot pe viata sau pe perioade lungi. Toti au murit in detentie. In centrul procesului, inceput la 6 mai acelasi an, a stat evident Ion Antonescu, al treilea si ultimul maresal al Romaniei, ajuns la 6 septembrie 1940, pe atunci doar general, conducator al statului, care a instaurat un regim de dictatura, progerman si antisemit. Totusi Ion Antonescu nu a fost un simplu Gauleiter al lui Hitler in Romania si nici o copie a Reichsfuhrer-ului S.S. Heinrich Himmler, dupa cum il acuzau in timpul procesului "demascatorii de profesie" de la "Scanteia" precum Miron Constantinescu, Iosif Ardeleanu sau Silviu Brucan (acesta din urma il comparase, in aceeasi perioada, cu Himmler si pe generalul Nicolae Radescu, fost adversar al lui Antonescu, scos de acesta din armata si internat o vreme si in lagarul de la Targu Jiu, ajuns ulterior ultimul prim-ministru democrat, al Romaniei, inain