- Cultural - nr. 108 / 5 Iunie, 2006 Acolo este locul unde, aflat sub pecetea originilor macedo-grecesti, maestrul Gheorghe I. Anghel si-a petrecut copilaria si adolescenta marcata de intalnirea cu prima sa profesoara de pictura - Lola Schmierer Roth -, care l-a directionat spre acest domeniu. Cariera navala, care i-ar fi fost destinata in urma studiilor facute, i-a fost intrerupta si va urma Institutul de Arte Plastice din Bucuresti. Dar "rugul de taina" al existentei sale, asa cum declara, va ramane arheologia, domeniu care i-a permis sa-si caute radacinile elene in pamantul arid al Dobrogei, ceea ce explica si faptul ca arta sa te seduce intr-o perpetua calatorie spre izvoarele ancestrale. Santierul arheologic ofera artistului o cale de meditatie poetica, o posibilitate de raportare a creatiei sale si de a patrunde mai lesne in literatura si mai ales poezia fascinante ale Greciei solare. Parte din arta sa, cu preponderenta pictura, dar si ceramica - forma ce ofera posibilitatea de a impleti cu aceeasi incarcatura culoarea si volumul -, isi extrage seva si incearca sa imortalizeze atmosfera degajata de poemele unui Kavafis sau Homer. Exista in pictura sa amintirea vastelor spatii dunarene care implica nevoia unei perspective largi, cu desfasurari ample, spectacol cromatic in care formele unui motiv (fie din lumea reala, palpabila, fie din mitologie) se impun maiestuos fara a anula acest gol al spatiului. Uneori liniile de orizont sunt desenate, alteori doar presimtite intr-un ritm de tuse senzuale. Manipuland cu agilitate posibilitatile de expresie ale unor tonalitati de griuri sau de ocruri, pictorul creeaza tablouri in care transpar aluzii la realitatea observata. Aceste aluzii sunt uneori sustinute de onctuozitatea pastei, alteori de catre formele materiale inserate constructiei plastice cu mare putere de expresie. In zona desenelor sale - o succesiune a