CULTURA SI PIPER Dominatia imaginii in ultimul secol, survenita in primul rand datorita aparitiei cinematografiei, a transformat lumea intreaga intr-o "societate a spectacolului", dupa cum o numeste Guy Debord, unul dintre sociologii importanti ai acestei perioade. Fascinatia exercitata de proiectia efemera a particulelor de lumina, care reconstruiesc vieti, a dus la crearea unei alte scari de valori. Omul si Cuvantul au fost adesea inlaturati sau inlocuiti de imagine. O scindare profunda s-a creat nu atat in adancul unei societati, cat in adancul fiintei umane. Si de aici deja celebra "prapastie dintre generatii"...
ESENTE. O meditatie asupra rolului si scopului teatrului intr-o lume a televiziunii, spectacolul Catalinei Buzoianu de la Teatrul Mic din Bucuresti, "Cum gandeste Amy", dupa un text de David Hare, restituie vietii teatrul si viata teatrului. Intr-o lume coborata parca din Cehov, dintr-un "Pescarus" rescris pentru un alt secol, micul univers al unei familii cu preocupari aristocrate este zguduit prin aparitia unui tanar, purtator al ideilor epocii lui. Dispus intotdeauna sa distruga, fara a pune ceva in loc. Dornic sa inlocuiasca esenta cu aparenta, sa omoare cuvantul si sa introneze imaginea. Dominic, interpretat corect de Rolando Matsangos, iubitul si apoi sotul lui Amy, vine dintr-o alta lume, in care valorile familiale nu sunt atat de importante. Amy este insa fiinta rupta in doua. Cu o mama actrita, pentru care teatrul a insemnat adesea mai mult decat viata, si un tata pictor, ea este incapabila sa se adapteze pe deplin uneia dintre cele doua lumi. Retraieste, alaturi de mama ratacita printre schimbarile ce se petrec in jurul ei, serile in care primeste si refuza sisific aceeasi placinta cu branza (un refuz ce echivaleaza cu respingerea realitatii si asumarea teatrului ca proprie realitate), aceeasi mancare de la birtul ce se va desfiinta si el
