Noi, pierduti in cunostintele noastre complicate despre atomi, false ipoteze matematice si complemente de agent, uitam sa exploram identitatea si, ultimativ, umanitatea din noi. Deunazi, cineva ma intreba daca, intr-adevar, copiii americani sint atit de inapoiati la invatatura (fata de ai nostri, desigur), pe cit auzise el ca ar fi. Nu doar americanii, am replicat, ci cam tot mapamodul (poate, cu exceptia rusilor si a chinezilor, cu care inca ne batem, pe picior de egalitate, pe la olimpiadele internationale de matematica si de fizica). Aceasta este realitatea, nu fac aici cine stie ce exercitiu stilistic. Am lucrat cu studenti americani si englezi, pe termen lung, la ei acasa, si am avut ocazia sa-mi fac o parere (destul de obiectiva) vizavi de competentele lor intelectuale. Sporadic, in tara chiar, am avut studenti francezi, italieni, germani si spanioli. Si cu ei am petrecut destul timp, pentru a intelege cam care era nivelul general de cunostinte ale generatiei carora ii apartineau in locul de obirsie. In sfirsit, in SUA, in interiorul unor familii de prieteni, am cunoscut liceeni cu care am conversat indelung si pe care, cu sau fara voia lor, i-am radiografiat intelectual. Concluzia nu are cum sa fie alta si, de altfel, daca va amintiti bine, am mai ajuns la ea, si altadata, la rubrica de fata. Pe linga elevii occidentali, tinerii nostri par niste extraterestri. Stiu matematica de NASA, fac filozofie de New School, studiaza teorie critica la standarde oxfordiene si cunosc experimente chimice (pe hirtie, intrucit, pentru practica, nu se prea dau bani de la buget!) facute de laureati ai Premiului Nobel. In contrapartida, vesticii abia daca reusesc sa coloreze virtos si sa se joace pe computer la virste cind ai nostri deja imagineaza, in termeni tehnici reali, navete sofisticate de vizitare a planetei Marte. Situatia ne incalzeste la inima, sa recunoastem deschis.