RETETA DE VEDETA Cald de te topesti! Dupa o noapte de racoare la Sfantu Gheorghe, drumul de patru ore cu vaporul inapoi la Tulcea mi-a scos fitele de chibit de balta din cap si mi-a aruncat in brate dudui ba blonde, ba brune, cu chiciura frigiderului adunata broboane pe cutii.
Dunarea bolboroseste sub noi, verde si calaie ca o supa de mazare uitata peste zi, pe masa, la soare. Iar timpul nu-l mai socotesc dupa cum imi striga ceasul de la mana, ci-n chioraituri de mate. Si asta pentru ca machedonul meu preferat (nu ca as cunoaste multi, daâ am atatea exemple negative ca la mine, cu asta floare, chiar s-a facut primavara!), dramaturgul Stefan Caraman vrea musai sa ma scoata din regimul, oarecum autoimpus, de peste. Ca e, nu e dezlegare-n calindar, in Delta bifezi de frupt si-n zilele de post! Ei, de parca s-or supara hahulii! Tot tin ei randuiala pe stil vechi, de nici la biserica nu-ntelegi ce zice popa! Daâ nici ei! Ca-i slava veche, de n-o mai vorbeste nimeni. Ma rog, alte bordeie...
DOMâ DIRECTOR. "Buna ziua, domâ director", tin eu sa dau oficial binete in fata sediului de banca dichisit, din buricul targului, cu soarele dandu-mi palme fierbinti pe unde ma nimereste. Plecam repede de-acolo, spre promisiunea racorii unui apartament "la doi pasi de-aici", dar care mie imi pare nespus de departe. Conduc scuipandu-mi in palme, de parc-as fi la sapa. Am lasat masina doua minute in soare, iar acum volanul incins parca vrea cu tot dinadinsul sa-mi pastreze pielea drept suvenir. N-are noroc, pentru ca ajungem repede din urma locul umbros din bucataria mult laudata. Dar n-apuca Stefan sa se aseze bine, vizavi de mine, ca si ocup masa cu intrebarea care ma piscase destul la limba!
RETETA DE VEDETA Cald de te topesti! Dupa o noapte de racoare la Sfantu Gheorghe, drumul de patru ore cu vaporul inapoi la Tulcea mi-a scos fitele de chibit de balt
