Un vechi banc politic spunea ca sigla PCR nu venea de la Partidul Comunist Roman, cum proclama „organul“ lui, Scinteia, ci de la „Pile, combinatii si relatii“. Se subintelegea ca acestea conduceau, de fapt, societatea, si nu partidul comunist, asa-zisa ei „avangarda“, supusa in realitate aceluiasi mecanism. Aceasta etimologie alternativa isi avea ea insasi sorgintea intr-o idee mai veche, mentionata si de Dobrogeanu-Gherea, cum ca Romania era dubla, respectiv „tara legala“ si „tara de fapt“, adica cea din afara legalitatii.
Aceste expresii erau traduse din franceza, semn ca in secolul al XIX-lea, cel putin, si Franta cunostea un pays réel si un pays légal. Italienii nu ar fi negat fenomenul, iar spaniolii, prin Ortega y Gasset, il afirmau raspicat la ei acasa. Cu alte cuvinte, legalitatea era in multe tari democratice un acoperis subtire peste un cotidian profund arbitrar. Ideea insa era ca exercitiul democratic si modernizarea urmau sa reduca, daca nu chiar sa stearga diferenta dintre cele doua tari. Astazi, mai ales nordicii si central-europenii pretind ca au realizat acest lucru, in timp ce sudicii se apropie vertiginos de ei, desi scandaluri izbucnesc periodic mai peste tot. Atit numai ca „scandalul“ este o explozie mediatica a unor interese contradictorii gigantice pe care tu, biet cetatean, nici nu le vezi in cotidianul tau. Coruptia lucreaza prin lumi gen Dallas, nu in biroul, scoala, blocul, ghiseele si magazinele tale: noi, mica burghezie simpla, sintem onesti si birourile din cartierul nostru marunt functioneaza corect, numai ei, marii rechini, se haituiesc pentru miliarde.
Aceasta distinctie ar indica inversarea termenilor vechi, inclusiv cei din Gherea, in sensul ca, in lumea moderna vest- si (partial) central-europeana, perceptia sociala obisnuita este ca noi, majoritatea, traim in tara legala si ei, cei citiva rechini si mici pesti