Documentul lui Dick Marty ar fi putut fi unul decent, care sa vorbeasca despre indicii. Fara sa traga concluzii sau sa stabileasca vinovatii. Privesc acest material difuzat ieri cu ochii unui jurnalist relativ experimentat si primul lucru care imi sare in ochi este abuzul de formulari ambigue. Parlamentarul European Dick Marty, raportor desemnat al Consiliului Europei privind transferurile de teroristi si operatiunile CIA in Europa, a produs ieri un raport final. Am parcurs cele mai importante pasaje din acest document si ceea ce-mi ramane este un gust amar. Daca a existat vreodata o cutuma parlamentara generala in privinta unor anchete oficiale, ea a fost ieri aruncata la gunoi. Cred ca pana si raportul Comisiei parlamentare romanesti privind evenimentele din Decembrie 1989 era ceva mai credibil. Documentul este, din pacate, un bluff de proportii europene.

Dick Marty forteaza pana la limita ridicolului acceptarea publica a convingerii sale ca spionajul american si-a facut de cap in Europa. Isi imagina cineva ca americanii ar fi lasat sa transpire date oficiale din activitati de spionaj unui cetatean strain, fie el si parlamentar european? Nici o tara din lume nu dezvaluie actiunile curente ale serviciilor sale secrete.

In mod sigur avem suspiciuni asupra modului in care Administratia SUA intelege sa lupte impotriva terorismului. Interceptarea comunicatiilor fixe, mobile si electronice, capturarea si interogarea unor fundamentalisti islamici implicati in organizarea unor atentate, intimidarea si poate chiar tortura. Exista indiscutabil un temei pentru a critica Statele Unite pentru ca nu au gasit cea mai buna cale de combatere a terorismului. Ma intreb insa daca Elvetia sau Franta ar fi fost lovite pe teritoriul lor si le-ar fi murit aproape 3.000 de concetateni, ar fi avut o reactie mai buna? Cu alte cuvinte, e sigura vreo tara ca ar fi fost mai des