Bogatii sunt niste prefacuti. Avand posibilitati, isi permit tot felul de nastrusnicii. O fac ca sa se minuneze lumea si sa-i creada ticniti.
O fac pentru imagine. Nebunia, cand e pusa in scena cum trebuie, ii tine pe oamenii intregi la cap la distanta. Ce poti sa-i faci bascanului, nu vezi ca-i cam apucat?!, spun cetatenii cu venituri mici. Si, astfel, ciocoiul, cu aura unui comportament pe jumatate clinic, poate sa-si faca de cap si sa nu dea socoteala pentru nimic. Cand intra in politica, incepe prin a-i spurca pe toti cei care i se pun de-a curmezisul, fie ca-s functionari ai statului, demnitari sau oameni de afaceri, fie ziaristi ori persoane care indraznesc o parere despre felul in care guralivii se manifesta in societate. Si nu se scandalizeaza nimeni. Intrucat nici o instanta a statului nu reactioneaza la potopul de marlanii cu care parvenitul isi improasca adversarii pe toate canalele tv si intr-o multime de publicatii, poporul il crede sub protectia cea mai inalta. Omul de rand, dar si persoane importante il socotesc solutia providentiala pentru injumatatirea electoratului unui Vadim. La urma urmei, n-a chefuit presedintele o noapte intreaga de gat cu tumultuosul barosan?
Din cand in cand, cate un gazetar mai sensibil scrie despre golaniile capatuitului in viata politica si in mediile de afaceri ca despre o chestie de destin. Ca despre o fatalitate proprie Romaniei. Cum oboseste cu zarva si insulta un marlan, cum apare imediat altul. Si, uite asa, obraznicul poate sa obtina pe bune un 20% din voturi, daca e lasat sa-si faca de cap si sa para, din indolenta justitiei si resemnarea celor indelung insultati, inatacabil. E un fapt ca 20% dintre alegatori sunt atat de porniti contra guvernantilor, incat voteaza cu cine promite sa-i atarne pe premier si pe ministrii lui in cinghel. Nu-i vorba de un electorat iresponsabil, ci de o parte foarte mare a p
