La 3 noiembrie 1947, Adrian Holman, ambasadorul Angliei la Bucuresti, expediaza la Foreign Office Raportul confidential nr. 262, despre personalitatile din Romania primilor ani postbelici. Descoperit de Gheorghe Buzatu la Public Record Office, din Kew, London, in 1994, documentul contine amanunte deosebite despre principalii actori politici ai momentului.

Oamenii regimului sunt abordati cu o privire chiorasa. Deseori asta pune sub semnul indoielii unele informatii, usor de suspectat ca fiind culese din cercurile taraniste si liberale, simple colportari de zvonuri de cafenea. Portretul lui Gheorghiu-Dej e patrunzator, corect in detaliile de psihologie: "Incercat la scoala grea a vietii, dupa Lovitura de stat, loialitatea sa partinica, energia si abilitatea nativa au fost folosite de comunisti pana la devenirea sa drept una dintre cele mai importante rotite autohtone. E unul dintre acei tipi «sfrijiti si flamanzi», cum apare cu figura sa sarmoasa, cu ceva nesanatos in infatisare, ochi arzatori, inteligenti, si el se bazeaza in chip personal pe ani bogati. Colegii ii zic, incet si indaratnic, dar nu-i neaga o reala abilitate".

BARFE LA MODA. Cand trece insa la dezvaluiri despre asa-zise mismasuri ale liderului comunist, autorul o scranteste rau. Rau de tot. Astfel, dand curs barfelor la moda in Bucurestii de cafenele, Raportul se deda la astfel de informatii: "Ca ministru al Comunicatiilor, a fost prompt contactat de N. Malaxa, industriasul specializat in fabricarea si repararea echipamentului feroviar, si generos mituit, primind o casa splendida, alte articole si un suvoi de bani. In prima luna dupa ce a devenit ministru, el a aprobat un contract cu Malaxa de 2 bilioane lei pentru reparatul locomotivelor si al masinilor de transport de care a beneficiat si Comitetul Central Comunist. Dej s-a implicat, de asemenea, in despagubirile date de guvern lui Malax