Manualul bunului roman Pozitia administratiei scolare in aceasta chestiune a transformat episodul intr-un simptom : un caz aproape didactic Cei care au accesat simbata pe net articolul din Ziarul de Iasi despre incredibilul episod de la scoala „Ion Creanga” din Tg. Frumos au putut observa ca, printre numeroasele opinii postate in dreptul articolului respectiv, se afla si un mesaj din partea profesoarei agresate in afacerea cu pricina. Era un mesaj de multumire, care ar trebui probabil pus la intrarea in fiecare scoala din Romania. D-ra profesoara multumea celor care in aceste zile i-au transmis mesaje de suport, dupa teribila agresiune la care fusese supusa cu citeva zile inainte, dar mai ales dupa reiterarea simbolica a acestei agresiuni, atunci cind conducerea scolii si a Inspectoratului au negat pur si simplu faptul ca atare. Toti cei care au incercat sa-si faca onest meseria de profesor cunosc singuratatea celui care refuza sa adere la sistemul generalizat al falsei bunavointe din scolile noastre. Este adevarat ca publicul a fost in foarte mare masura de partea sa, totusi au fost si voci care nu numai ca puneau la indoiala legitimitatea pozitiei sale, dar carora li se parea ca profesoara este principala responsabila. Este oare normal, se intrebau acestia, ca o eleva sa-si compromita viitorul, ba chiar si viata, pentru o simpla nota la chimie, o disciplina la care nici macar nu se da examen de capacitate? Este cunoscutul santaj moral cu care orice profesor s-a intilnit. Caci, este evident, ca numai profesorul trebuie sa se gindeasca la viitorul unui elev, in nici un caz cei impricinati. Culmea este ca eleva in chestiune a verificat direct, pe pielea sa, riscurile si utilitatea chimiei... In mod ironic, pozitia administratiei scolare in aceasta chestiune a transformat episodul in discutie intr-un simptom. Este un caz aproape didactic, care pune in evidenta trei mar