- Cultural - nr. 113 / 12 Iunie, 2006 Marturie a preocuparii omului de a-si intregi si pune in valoare insusirile harazite de Dumnezeu, costumul a ocupat intotdeauna un loc important in viata cotidiana. Format in decursul unei lungi perioade de timp ca o creatie colectiva, el a devenit un adevarat document al culturii populare, demonstrand stravechea locuire a spatiului carpato-danubiano-pontic de catre stramosii nostri. Costumul popular, ca si celelalte creatii populare, in corelatie cu dovezile arheologice, istorice, lingvistice, pune in lumina deopotriva permanenta noastra pe aceste meleaguri, precum si vietuirea neintrerupta. Pentru demonstrarea originii preistorice a poporului roman si a continuitatii neintrerupte de locuire, este deosebit de semnificativa geneza costumului popular romanesc, ale carui elemente isi au originea in neolitic. Unitatea felului de a se imbraca al poporului roman este impresionanta, ea intemeindu-se pe o foarte veche traditie. Putine sunt popoarele Europei care sa aiba insemnate formele de inceput ale portului lor traditional in doua "documente" ale antichitatii clasice atat de vestite cum le are poporul roman. Aceste documente celebreaza victoriile Imperiului Roman la Dunarea de Jos, in Carpati si pe tarmul Marii Negre si consemneaza pentru posteritate imaginea poporului traitor in Dacia, asa cum arata in primele doua secole ale erei noastre Columna lui Traian la Roma si Monumentul triumfal de la Adamclissi din Dobrogea, unul, deci, in Italia, altul, in Romania. Aceste doua monumente marcau momentul culminant al lungului proces de fuzionare intre elementele romane si cele dacice, desfasurat de-a lungul a sapte secole si care avea sa duca la sinteza daco-romana, sinteza primordiala ce a stat la baza formarii poporului. Columna lui Traian se constituie intr-un adevarat certificat de nastere al poporului roman ( o astfel de sinteza