RETETA DE VEDETA Stiu ca o invitatie la cafea poate insemna cu totul altceva, dar in cazul amicului meu, actorul Iulian Glita, inseamna un festin. N-as vrea sa ma cert cu tata, care zice ca el face cea mai buna cafea din lume, ca nu mai pup in veci cafeaua de dimineata de la el, dar cred ca de la Arad o data cu Iulian a venit si concurenta! Asa ca nu stau pe ganduri cand vine invitatia, ba chiar refuz cafeluta tatalui meu (sa nu-i ziceti, ca-i bai!) si-mi iau locul in timp record in bucataria cu pricina, intre ibric si filtrul de cafea.
CAMINUL 16. "Prima oara cand am facut eu mancare, de fapt si prima oara cand am intrat in bucatarie cu gandul sa zabovesc mai mult pe acolo, a fost in studentie", ma ia din prima Iulian, stiind prea bine ca niciodata nu vin singur. Adica pe unde ajung eu, foamea nu e niciodata prea departe. Il las sa-si rada in voie de pofta mea de mancare, pentru ca azi am venit pregatit pentru cafeaua de dupa masa.
"Oricum, bucatarie e mult spus", reia cu strasnicie. "In caminul facultatii de teatru din Cluj, renumitul camin 16, locul unde eterna fasole sau cartofii deveneau comestibili, se chema oficiu. Cand un coleg mai mare s-a apucat sa faca mancare, am hotarat si eu ca e timpul sa invat sa gatesc. A taiat ceapa, a fiert cartofii, a prajit si cateva bucatele de carnat. Eu mai mult l-am incurcat in spatiul ala mic, incercand sa tin minte tot. Pana sa-mi dau bine seama despre ce e vorba, mancarea era gata. Cand mi-a venit randul sa gatesc, nu mi-a iesit la fel de buna ca lui, dar tocanita ardeleneasca de cartofi a fost prima mancare pe care am invatat sa o fac. Cand m-am mutat in Bucuresti, chiar daca nu prea stiam ce curs va lua cariera mea de actor, eram macar convins ca n-am sa mor de foame", spune si pune la treaba ibricul cu cafea lasata putin sa-si domoleasca in adancuri zatul.
"Gustul cafelei l-am prins, ca multi altii, po
