ONU trece acum printr-un moment al adevarului. Anul trecut, in de-cembrie, statele membre adoptau bugetul ONU pentru anii 2006-2007, insa nu autorizau secretariatul sa cheltuiasca mai mult decat necesarul pentru primele sase luni ale anului in curs. Saptamana trecuta s-a iscat o oarecare furtuna dupa ce Mark Malloch Brown, adjunctul meu, a avut un discurs in care sugera ca Statele Unite ale Americii ar trebui sa se angajeze mai mult si mai sustinut alaturi de celelalte state membre ONU in procesul de reforma a organizatiei. Este un lucru perfect adevarat, insa si el, si eu credem ca acest mesaj trebuie auzit si in alte tari in afara de SUA.
ONU trece acum printr-un moment al adevarului. Anul trecut, in decembrie, statele membre adoptau bugetul ONU pentru anii 2006-2007, insa nu autorizau secretariatul sa cheltuiasca mai mult decat necesarul pentru primele sase luni ale anului in curs. Principalii contribuitori la bugetul ONU, in frunte cu SUA, au insistat ca aceasta constrangere sa fie anulata atunci cand se va inregistra un progres notabil in reforma ONU. Ne apropiem rapid de termenul-limita si este destul de neclar daca reforma este suficient de avansata ca sa ii satisfaca sau nu. Nici una dintre parti nu a gasit o cale comuna pentru viitoarele reforme.
Sir Brian Urquhart, cel mai in varsta om de stat din ONU, spunea odata ca organizatia nu trece printr-o criza financiara, ci doar prin crize politice. Si are dreptate. Statele Unite ale Americii incearca sa-si foloseasca puterea de convingere pentru a forta atat de necesara reforma in management, insa aceasta tactica a provocat o reactie in randul tarilor in curs de dezvoltare.
Multe dintre acestea sunt perfect constiente ca este nevoie de reforma tocmai pentru ca ONU acorda acestor tari servicii vitale - de la misiuni de mentinere a pacii la sprijin umanitar de urgenta, de la intarirea respec
