- Diverse - nr. 117 / 16 Iunie, 2006 Hotelul Doua ore de drum cu masina si grupul de nou veniti in Vietnam ajungea la hotelul din Phu My, amplasat la cca 200 de m de soseaua principala, in mijlocul unei vegetatii bogate. Hotelul avea trei niveluri, fiecare nivel cu vreo 30 de camere, o constructie noua, cu aspect modern, dar pastrand o anumita linie coloniala, asa cum adesea am vazut prin filme. A fost construit cu doi ani inainte de a veni noi si a servit cazarii angajatilor firmei Samsung, care au lucrat la constructia Combinatului. Hotelul era cotat a fi de trei stele, si le avea pe cinstite. Noii sositi erau cazati in camere individuale, foarte curate, cu aer conditionat, frigidere, televizoare, baie cu dus si nelipsitele soparle. Mici, de 10-15 cm, neplacute la vedere, la prima "intalnire" cu ele, dar extrem de utile noua, prin lupta de decimare ce o desfasurau impotriva tantarilor si musculitelor. Aveau piciorusele prevazute cu un fel de ventuze, ce le permitea sa circule cu usurinta pe tavan in goana lor dupa tantari. Ceva mai aparte a fost istoria soparlelor mele. Aveam un apartament compus dintr-un dormitor si un birou unde aveam o masa de lucru, un calculator, imprimanta, scanner si o masa de intalniri (de sedinte). In birou era o soparla normala, in schimb in dormitor, cuibarita undeva in instalatia de aer conditionat, aveam, cred, o soparla mare care, de 3-4 ori pe noapte avea chef sa cante. Era un carait specific, intr-o gama descrescanda ca intensitate, exprimata in sase-sapte reprize de sunete. Scotea un sunet greu de reprodus, lugubru si mai ales deranjant. Poate l-as asemui cu un galgait de curcan infuriat, un porc injunghiat. Eforturile directorului de hotel de a ma scapa de "cantareata ragaita" s-au dovedit a fi fara rezultat. Totul a tinut asa cateva luni, pana cand sotia mea a venit in Vietnam, pentru cateva saptamani. Avea oroare de tot