In lipsa unei Justitii adevarate, democratia din Romania ramine o forma fara fond. Aici este, in continuare, tot o dictatura: dictatura bunului plac al celor bogati, al celor patati, al celor puternici. Imediat dupa revolutie, intr-o microancheta facuta pentru un caiet de spectacol, am intrebat pe cei intervievati, printre altele, ce inteleg ei prin democratie. Mai toti au vorbit despre libertatile la care ai acces in democratie, insa multi dintre ei au spus si ca democratia e o ordine sociala in care conducerea apartine poporului. Un raspuns care, nu stiu de ce, imi crea un fel de teama, de confuzie: pai conducerea nu fusese si in comunism a poporului, mai precis a proletariatului? Nu se vorbea in documentele de partid si de stat de o "dictatura a proletariatului"? Sigur, stiam si eu, ca si altii, din teorie, ca democratia inseamna niste libertati, in posesia carora am si intrat dupa '89: calatorim, vorbim liber, facem tot ce ne taie capul. Motiv pentru care clamam pe toate tonurile ca traim in democratie. Si totusi, din ce vad in jurul meu, eu tot nu cred ca regimul din Romania zilelor noastre e unul democratic. Si tot nu cred ca noi, cetatenii, stim, cu adevarat, ce e aceea o democratie reala. Mie mi s-a intimplat sa ma luminez dintr-un fapt minor si care, la vremea lui, mi s-a parut mai curind comic. In 1998, la Tubingen fiind, ma plimbam cu niste prieteni pe stradutele orasului. Era un octombrie cald si frumos si copacii cu frunze galbene si rosii dadeau un farmec in plus cochetului burg. Trecind pe linga niste pomi fructiferi, am vazut pe o pancarta un semn ca de circulatie, doar ca in "propozitia" grafica figura un mar. I-am intrebat pe prieteni ce va sa zica acel semn si ei s-au grabit sa-mi spuna ca, prin el, Primaria orasului ii atentioneaza pe plimbareti asupra primejdiei de a se trezi cu un mar in cap. E vorba de un fruct, vezi bine, nu un copac! Am ris,