POVESTE Erau niste vremuri cand erai intrebat: "Bai, tu esti metalist sau depesist?".
Erau niste vremuri cica "revolutionare", cand a fuma o tigara pe ascuns si a asculta Depeche Mode la un harb de casetofon era ceva. Anii â80, mai multi, acasa la Bogdana. Matusa-sa era stabilita de mult in Germania si ii trimitea tot felul de chestii. Mai ales casete. Muzica buna. Ascultata pe ascuns de mama Bogdanei (care, oficial, stia ca tocim), inainte de a pleca la liceu pentru orele de dupa-amiaza. Avea Bogdana niste afise cu "Depeche", tot de la matusa-sa. Dintre membrii formatiei ne placea de David Gahan (bine, pasiunea era impartita cu un student grec blond, usor pletos, care facea practica la orele noastre de sport).
SENTIMENTE. Nu era cine stie ce tipul, dar avea mutra de "mi se rupe", un tip al contrastelor, simplu si nebun totodata. O voce foarte buna, "ajutata" de ceilalti membri ai formatiei. Si versurile cantecelor⦠Iubire si blasfemie. Toata gama de sentimente. Iar tunsoarea⦠Te duceai la coafeza, ii spuneai "Vreau depesist" si femeia incerca sa te aduca din foarfece la mutrita lui David.
Curios e ca ne placea mai mult sa le ascultam muzica, nu si sa dansam pe ea. Dar in 1990 mi-am scos parleala. Nu stiu ce mi-a venit, dar intr-o noapte de discoteca am dansat fara oprire pe "Depeche".
A doua zi eram intepenita complet, dar fericita: reusisem sa dansez pe tot ceea ce insemna depesist, mai ales pe "Enjoy The Silence" si "Personal Jesus". Niciodata nu am putut trece de aceste doua melodii. In sensul ca, oricat de mult Depeche Mode as fi ascultat, acestea erau cele doua piese insatiabile.
HOTARARE. Nu ma duc la concertul lor de la data de 23. Mi-e prea dor de caseta aia nenorocita de demult. N-as suporta sa-i vad pe viu. Asta e, fiecare cu Jesus-ul lui personal.
"Your own personal Jesus/Someone to hear your prayers/Someone who c
