S-a vorbit relativ putin in presa romaneasca despre ultimul Consiliu European. Problemele lui Dan Voiculescu cu fosta securitate si speculatiile pe marginea viitorului coalitiei de guvernare au fost cele care au tinut capul de afis al agendei publice din ultimele zile. De fapt nici pentru liderii europeni chestiunea aderarii Romaniei si Bulgariei nu a fost preocuparea de capatii.
Altele au fost prioritatile: depasirea blocajului in care a intrat adoptarea tratatului constitutional si inventarea unei formule elegante daca nu de a ingheta, cel putin de a face mult mai complicata in viitor extinderea Uniunii. In primul caz solutia a fost sa se amine pina la sfirsitul anului 2008 termenul pina la care trebuie gasita o solutie.
Pentru a rezolva a doua problema a fost introdus termenul „capacitate de absorbtie” despre care vom tot auzi de acum incolo.
Noua formulare schimba in chip major regulile jocului cu toate ca Jose Manuel Baroso s-a straduit din rasputeri sa infirme faptul ca astfel a fost introdus un nou criteriu de aderare.
Si asta pentru ca spre deosebire de retorica din trecut cind pentru a fi primit in Uniunea Europeana unui stat candidat i se spunea ca trebuie sa indeplineasca niste conditii acum se pleaca de la premiza ca acest lucru nu mai este suficient. Si Uniunea trebuie sa fie pregatita pentru extindere.
Cum in unele tari, precum Franta, de acum incolo tratatele de aderare vor trebui aprobate prin referendum si nu in Parlament devine destul de limpede ca daca facem abstractie de Croatia, care pare sa se gaseasca intr-o situatie oarecum privilegiata, sansele altor tari de a se alatura UE in urmatorii ani sint destul de palide.
Partea buna in ceea ce ne priveste este ca tocmai datorita acestor complicatii starea de spirit generala a fost aceea de a dori sa se traga linie in privinta aderarii Roman
