Ma tem ca, din "revelatia" fortelor de opozitie (care vor mai fi fiind ele!), liderul PSD-ului ar putea sa devina "groparul" lor. Atunci, fara indoiala, am avea toti dreptul sa rostim brutala si lipsita de civilitate vorba a domnului Iliescu. Fara remuscari, regrete sau ocolisuri. Nu mi-a placut niciodata Mircea Geoana, nici macar in anii cind era ambasadorul Romaniei la Washington. A nu-l aprecia pe actualul lider al PSD, la vremea respectiva, constituia o atitudine mai curind stranie. Toata lumea considera ca, in anii nouazeci, Geoana facea o buna imagine de diplomat, pe teritoriul american, indeosebi dupa rasunatoarele noastre esecuri post-revolutionare in zona. Fusese, e adevarat, numit de Ion Iliescu, dar omul ramasese independent politic, asa cum ii sta bine unui ambasador. Nu a devenit membru PSD atunci si, in plus, arata ceva mai curatel decit fantomele "social-democrate" care inca bintuiau - la jumatatea deceniului trecut - virfurile "partidoiului". Insusi Emil Constantinescu a decis sa-l pastreze in functtie, dupa prima revolutie asa-zicind "portocalie" din Romania sfirsitului lui 1996. Prin urmare, multii sai sustinatori obtinusera astfel argumentul suprem ca tinarul ambasador e "baiat bun" si, practic, de neinlocuit. Deocamdata, gogoasa celor "15.000 de specialisti" constantinescieni nu explodase, iar domnul Geoana nu depasise, in ochii publicului, stadiul de morga maiestuoasa si tacuta, strecurata, sporadic, pe vreun colt de ecran, in emisiunile de stiri. In acele conditii, parea, intr-adevar, destul de greu sa-i reprosezi ceva. Totusi, spiritul meu chitibusar descoperise o curioasa discontinuitate in comportamentul diplomatic al noului politician dimbovitean. Putinele cadre cu el pe care le aveam la dispozitie in jurnalele televizate dezvaluiau capacitatea neobisnuita a lui Mircea Geoana de a trece, aproape concomitent, de la o fizionomie la alta. Catre