- Cultural - nr. 120 / 21 Iunie, 2006 Desi pare surprinzator, radacinile colectionarismului se afla undeva la inceputurile istoriei, in epoca primitiva, pentru ca apoi lumea greco-romana sa-si adune creatiile in biblioteci sau pinacoteci cu acces public. Lipsea insa colectionarismul particular, care se va contura abia in Italia Evului mediu, mai mult sub forma acumularii de obiecte, apoi oamenii Renasterii dandu-i o valoare si o importanta mult mai profunde. inaintand in timp (sec. XVI), apare asa numita "camera cu minunatii", de sorginte germana, in care erau acumulate obiecte felurite, preponderenta avand cele cu tenta exotica, iar in paralel primele forme muzeografice semnificative, de asemenea, in Italia. Mai apoi, Franta si Anglia vor crea renumitele muzee Louvre si British Museum, lumea colectionarilor particulari ramanand oarecum tot la formula amestecului. Treptat, lumea colectiilor se transforma din "curiozitate" in poarta deschisa spre cunoastere. Pe teritoriul romanesc, un rol important in dinamizarea vietii artistice l-au avut colectionarii de arta din perioada interbelica. Se incheaga acum marile colectii, in special de pictura, la initiativa unor oameni de cultura cu fericita intuitie, cum ar fi: George Oprescu, Virgil Cioflec, dr. Dona, dr. A.I. Siligeanu sau Zambaccian, pana la ei putand fi consemnate, ca semnificative pentru perioada antebelica, colectiile lui Mihail Kogalniceanu, Bellu sau Al. Bogdan Pitesti. Majoritatea lor se preocupa de conservarea imaginii stadiului de dezvoltare a artelor noastre de la sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX. Ei au accelerat patrunderea unor artisti ca Pallady, Tonitza, Petrascu, in constiinta artistica a timpului. in general, pozitia colectionarului intr-o cultura este aceea de mediator intre opera de arta si public, chiar daca colectia este accesibila unui public limitat. Relatia dintre viata artistica si