Victoria lui Traian Basescu la prezidentialele din 2004 s-a datorat, printre altele, si unei mutatii radicale in perceperea omului politic de electorat. Prin legile firii, dar si prin evolutia societatii romanesti, electoratul tanar, dinamic, format la scoala indraznelii capitaliste, a luat locul, treptat-treptat, electoratului mai in varsta, conservator, invatat de socialism sa refuze schimbarile surprinzatoare, riscante, posibile aducatoare de noroc, dar si de ne-cazuri. Pe fondul unei lehamite funciare fata de stilul Ion Iliescu de a face politica, stil preluat cu brio de Adrian Nastase, dar si de ceilalti lideri PSD, Traian Basescu a sedus prin indraz-neala, miscari bruste, dar mai ales prin deciziile clare, categorice.
Cei formati la scoala Traian Basescu - fondata, trebuie s-o recunoastem, de Corneliu Vadim Tudor si continuata cu brio de Gigi Becali - vor fi urmarit furiosi discursul lui Dan Voiculescu la Consiliul National. Pret de vreun sfert de ceas, cat a durat discursul, nimeni nu si-a putut da seama daca liderul PC e pentru sau contra ramanerii la guvernare. Dupa primele minute, erai gata sa juri ca partidul va iesi de la guvernare. Veneau insa alte cateva, care te convingeau ca va ramane. Si iar cateva minute de iesire, si iar cateva minute de ramanere.
Si tot asa, ca la un film in care asasinul a pus pistolul la tampla victimei si, in loc sa traga sau sa-l lase jos, tine un interminabil discurs daca e bine sau nu s-o impuste!
Pana la urma, s-a propus Consiliului o Rezolutie tot in stilul Dan Voiculescu. Dupa un adevarat rechizitoriu al pozitiei celorlalte partide ale Coalitiei fata de PC, al blocarii sistematice a initiativelor legislative ale formatiunii, s-a propus ramanerea la guvernare. Desigur, Rezolutia pune si unele conditii. Termenul de sase luni pentru indeplinirea lor, caracterul lor, mai mult decat vag, adancesc in opinia pu
