LANCRAM Nici urma de case zugravite in culoarea florii albastre a "mandra-Mariei", cele atat de dese candva, incat l-au determinat pe George Calinescu, dupa o trecere fugitiva printre ele, sa boteze satul "Albastrul Lancram".
Invinse de timp, s-au retras tiptil-tiptil in bratele uitarii. Batranii ce le mai pomenesc. Dupa cateva zeci de ani, locul in fata caruia Lucian Blaga se apleca spasit, ca la sfanta cuminecatura - satul "de lacrimi fara leac" - are aer modernist-urban, cu asfalt pana-n gatul casei pe care cai putere importati vajaie ca la curse. "Ulita veche", fosta sosea care lega Clujul de Brasov, unde la nr. 234 se afla casa natala a scriitorului, casa ramasa "de la mosul Simion Blaga, care fusese pe vremuri, pana pe la 1870, preot in sat... o cladire veche, destul de masiva in asemanare cu celalalte", scoala ridicata in 1875 si moara a carei existenta dateaza cu nonsalanta de prin anii 1500, a devenit un fel de Lipscani ai Bucurestiului: veche si mai mult cu rol decorativ. Acum "Ulita noua" indeplineste atributiile de fata a satului. Arinii de pe malul Sebesului, acolo unde Blaga povestea ca-si pazea si indopa gastele pana "cand gusile prezentau conturiri onorabile", imputinati de-ti ajunge o mana ca sa-i numeri... "nici ei nu mai sunt ce-au fost", dupa spusele unui satean. Locul despadurit a luat forma unui debuseu pentru deseuri. Numai portiunile de pamant rosu, cazute pe deal ca niste cravate, au ramas aceleasi. Mai precis, "rapele" pomenite cu ardoare de Blaga in cartea sa autobiografica "Hronicul si cantecul varstelor": "Zarea mea spre rasarit era cuprinsa de Coasta cu viile si cu «rapele rosii», niste formatiuni geologice bizare ca o arhitectura de poveste sau ca o asezare de temple egiptene, cu columne de cremene si foc".
Proiectul de restaurare a casei memoriale se amana la nesfarsit
CASA MEMORIALA. "Aici e casa mea. Dincolo soa
