BULZESTI In Bulzesti sunt doua tabere: una care-l preaslaveste pe Sorescu si alta care crede ca "a facut satul de ras".

Cine mai trece pe drum: "Al lui Fletu,/ Ai lui Fleasca,/ A lui Garla,/ A lui Tiuga,/ Al lui Basina,/ Ionete al lui Fasiu,/ Al lui Desca,/ Roncioaica... Ai lui Patenta,/ Mitele,/ Natarau al batran/ Si astia sunt." Nea Ilie, vecinul de casa al poetului, aude poezia si intervine brusc: "Ei... da’ au murit. Roncioaica era la dial, Ionete a lu’ Fasui tot la dial. Marin asta cu poeziile lui! Sunt culese de la mama lui, mama’sa i le povestea. Da’ a fost baiat bun, nici nu ziceai ca-i ministru, nu se tinea mare ca ministru". Cel mai bine si-l aduce aminte pe Mihai al Balii, caruia poetul i-a inchinat o poezie, "era prieten cu Marin si Marin i-a facut crucea cand a murit". Plus ca nu mai e obiceiu’ ca-n poezie, sau poate, poezia-i alta: "Acu’, in lada de zestre nu mai gasesti velinta tesuta in ite multe, cu flori, cu boboci. Fata tine acu’ in sifonier plapumile, paturile si pernele, iar in lada gasesti malai si faina. Ca s-au modernizat."

TATA FLOAREA. Sorescu a scris despre Floarea asa: "Daca ne durea capul, ne duceam la Floarea". "Ma duc la Foarea, mi s-a desfacut capul". Ea zicea: "Stai sa ti-l strang eu,/ Sa ti-l masor". Te lega cu o ata la cap,/ Lua un carbune si-ti facea Patru semne pe ata.

Unul in frunte, in dreptul nasului,/ Doua la urechi si unul in ceafa pe vana gatului.

Si facea patru semne acolo...". Tata Floarea, alta floare, Vlad Floarea, asculta si iar asculta. Asculta cu bagare de seama. "Ia zi, ia zi... asa-i!", spune gatuita de nerabdare. Apoi raspunsu-i vine navalnic, i se revarsa ca apa prin teava de robinet, un pahar, va rog: "Ei! Floarea a murit da’ io cu ochii mei de la mama mea am vazut cum facea ea. Lua un ou proaspat din cuibar si-l tragea pe piept adica pe pieptu’ copilului care il durea bu