- Diverse - nr. 124 / 27 Iunie, 2006 De la Gherla la Mureseni sunt vreo 25 de kilometri. Ajungem la biserica din sat, dar usa ii este incuiata. In drum spre biserica, trecem pe langa o casa aflata in ruina. Gasim un localnic care are vreo 60 de ani. Cautam persoane care sa aiba in jur de 80 de ani. Ei pot fi martori. Dar pe multi dintre ei Dumnezeu i-a iertat. Il intrebam si de casa preotului. "Apoi, preotul e acasa, la Sava". "Dar stii mata unde este casa preotului Andrei Bujor? Cel care a fost impuscat de unguri?". "Da! E aceea, acolo, din caramida rosie". Ruina pe langa care trecusem noi. "Da', acum, ei toti sunt ingropati in curtea bisericii. Au monument". Ne ducem din nou la biserica si in curtea ei descoperim, frumos ingrijit, mormantul martirilor din familia Bujor. Dupa cateva momente de reculegere, pentru ca timpul ne preseaza, mergem la casa preotului Andrei Bujor. Un gard de sarma inconjoara o bucata de pamant cam in panta, iar in fundul curtii acesteia se afla ceea ce a mai ramas dintr-o casa. Doctorul merge cu pasi mici, de parca ceva nu il lasa sa inainteze. Pe unul dintre pereti se vad clar urme de glont. Acoperisul s-a lasat. Pare un om care si-a bagat capul intre umeri. Nu mai are usi, nu mai are ferestre, nu mai are unii dintre pereti. Este proptita cu cativa drugi de lemn. Arata ca un trup caruia i-au fost scoase maruntaiele, ochii, iar sufletul a zburat din el. Doctorul Bujor atinge peretii, cerceteaza fiecare cotlon; cauta ceva care sa-i aminteasca de familia sa, de vremurile acelea fericite cand se auzeau strigate de fericire, de copii zglobii. Spune dezamagit: "Nu este asta casa. Nu poate fi asta!". "Nimic, nimic nu va aduce aminte de ea? Dar asa spunea omul acela...". "Nu e asta!", mai spune o data Ovidiu Bujor. Nu este chiar convins de ceea ce spune, dar poate nu-i vine sa creada. "Era mai mare, se intra pe acolo, aici era...". Ovidiu Bujor i