Sihastria mea benevola, la Sangeru, nu este catusi de putin idilica si nici nutrita, asa cum ar crede unii, din ambitia orgolioasa de a ma intelepti. Ea comporta cusururi de confort si ma obliga la privatiuni pe care un boier sadea nu le-ar inghiti. Eu le inghit. Am insa si un avantaj: sunt ferit de barfa literara, confratii nu ma gasesc "din lipsa de semnal", fiindca eu traiesc in afara "ariei!", iar gazetele imi iau rar amprenta digitala. Le citesc insa, ciudat, prin intermediari. Dupa miezul noptii, Mircea Badea, gazetar de televiziune pe care l-am descoperit tarziu, comite o lectura spumoasa, condimentata cu zbenghiurile propriilor comentarii de un sarm devastator. Teatral, camuflandu-se sub perdeaua unei autocenzuri jucate, confratele nostru adauga presei, chiar si atunci cand e plata, o margica de culoare. Un alt lector de jurnale, Radu Cazan. Metodic, mimand o sobrietate din garliciul careia nu iese, cu toate ca nici el nu e lipsit de ironie, imi ofera portiuni dintr-un bazar fastuos al presei. Printre nasturi, fitile, fermoare si alte nimicuri cu zorzon, presa scapa uneori si fleici insangerate. Atunci tresar, ma cutremur si regret ca intre padurile mele transportul gazetei n-a fost inca inventat. Asa am aflat ca Autostrada Bucuresti-Pitesti se mai repara o data, a cata oara, iar constructorii desemnati, in urma unui examen de potente si bonitati, sunt niste carciumari. Care carciumari s-au nimerit sa fie cei care-i servesc zilnicele ciorba de burta si sprit presedintelui Traian Basescu. Carciumarii au prezentat la licitatie poza unei priceperi mai presus de indoiala in carpit pingeaua autostrazilor si un sort de tejghetari imaculat. Mai, fir-ar sa fie! Acum inteleg de ce domnul Basescu, taman cand l-a uns ministru pe Radu Berceanu (cunoscut expert in chivernisirea buzunarului propriu), l-a atentionat in vazul lumii sa se uite bine cui da marile investitii. A