Un avion de vanatoare maghiar a survolat in zilele de 27-28 mai si 1-2 iulie 1938 fortificatiile existente in zona Oradea-Diosig. Tunurile antiaeriene au deschis focul de fiecare data insa fara efect.
Cele de 76 mm bateau pana la 3.000 m, iar cele care ajungeau la 6.000 m nu aveau dispozitive de ochire adecvate pentru a urmari un avion care se deplasa cu 300 km/ora. Avioanele de vanatoare romanesti, desi s-au ridicat de la sol, au avut o viteza de zbor redusa. De la Marele Stat Major s-a cerut efectuarea unei anchete pentru eliminarea acestei deficiente. Mihail Moruzov, directorul general al Sigurantei Romane, desi nu i-a cerut nimeni, a pus la dispozitia Ministerului Aerului si Marinei date referitoare la neregulile de la IAR, care il incriminau pe directorul general P. Carp.
Dorinta Ministerului Aerului si Marinei de a avea avioane de vanatoare compatibile cu cele din vestul Europei a determinat cumpararea licentei pentru motoarele Bristol, contra sumei de 100.000 dolari. S-a avansat 20 la suta din bani, urmand ca restul sa fie achitat esalonat. Din pacate, oficialii aviatiei romane au constatat ca nu pot achita datoria, cumparand mai ieftin o licenta franceza pentru motoare K 9 si K 14. Motoarele s-au executat la IAR Brasov. Desi fabrica nu detinea utilaje care sa-i permita realizarea unor asemenea motoare, directorul P. Carp nu a respins oferta. Daca o facea, intreprinderea intra in faliment. S-a conceput un singur motor si dupa ce prototipul a dat rezultate satisfacatoare la bancul de proba, a inceput realizarea in serie a acestuia.
Romania producea motoare de avioane, dar nu avea aparate pe care sa le monteze. Ministerul Apararii din Polonia a facut, in 1936, o oferta de nerefuzat Guvernului roman: putea realiza avioane de vanatoare P.Z.L. cu 2.500 dolari aparatul, daca partea romana ii punea la dispozitie motoarele aferente. Desi mo
