Robert este un tanar care locuieste la periferia L.A-ului, scriind scenariu dupa scenariu, fara nici o concretizare. Viata lui se schimba cand i se ofera un milion de dolari pentru cea mai personala dintre lucrarile sale - The Dying Gaul, povestea bruta, autobiografica, a mortii iubitului sau. Dar exista o problema - studioul crede ca proiectul va fi mai viabil din punct de vedere comercial daca Robert va schimba iubitul decedat cu o femeie. Cel care ii face oferta este parsivul Jeffrey, directorul executiv al studioului, care il seduce pe scenarist, intoxicandu-l cu mirajul Hollywoodului: putere, bani si sex.
Din an in Pasti, prin nu stiu ce miraculoasa aliniere de stele sau gratie curajului nebunesc al unui distribuitor autohton, avem ocazia sa vedem un film american facut in afara sistemului (adica mai mult sau mai putin "independent"). Insa faptul ca nu avem de-a face cu inca o piulita a masinii de facut bani hollywoodiene nu constituie in sine o recomandare. Din pacate. Este cazul Scenariului otravit, care se dovedeste a fi, pana la urma, un film frustrant. Premisa nu e rea si primele 30 de minute sunt chiar captivante. Insa incepe promitator, doar ca sa cada in capcana unei istorii din ce in ce mai improbabile si mai familiare, despre cat de putrezi pot fi oamenii din industria cinematografica.
Regizorul Craig Lucas isi ecranizeaza propria piesa cu o combinatie de pretentiozitate si banalitate, construita foarte calculat pe mai multe niveluri. La primul gasim un triunghi amoros cu un cote gay si la al doilea un comentariu asupra integritatii artistice si personale. In loc de complexitate, ceea ce te frapeaza e atmosfera bizar de sterila si goliciunea emotionala.
Dar, mai grav, intuiesti inca de la primele cadre ca totul se va sfarsi cat se poate de neplacut (ma rog, ca intr-o importanta tragedie greaca), singurul lucru imprevizibil f