"Am rupt-o-n fericire!", e concluzia unui studiu publicat recent in Australia. Cica, noi, romanii, suntem profund cioranieni, avem toate corabiile scufundate si traim intr-o tristete sora cu... calea ferata. Totusi, ca sa ne veselim pret de-o clipa, studiul spune ca la fel de putine motive pentru a zambi au si vecini de-ai nostri: bulgari, rusi, ucrainieni. Nu se specifica daca de la pozitia geografica ni se trage starea de... nasoleala pe care o posedam, de la anii de comunism turbat, care ne-au muscat de partile esentiale si ne-au lasat fermoare lungi si adanci, de la portofelele blegite, ce ni se scurg din buzunare, de la faptul ca noi, astia, tristii, avem fetele cazute pentru ca ne uitam unii la altii peste granite si nu ne place deloc ce mecle vedem. Sau suntem la coada fericirii din cauza ca Base si Tari isi tot dau copite pe unde se-ntalnesc si ne umplu si pe noi de balegar, ca pe Iliescu o sa-l prinda suta de ani in pol..., pol..., pol..., politica sau ca pe Nastase nu l-a oprit nimeni din facut oua, adica 000.000.000.000? Cand afli tristeti din astea iti cam piere pofta de... weekend. Asa ca n-o sa ma mai sui in Jeepan, n-o sa-mi mai iau cele patru pusti si n-o sa mai merg la vanatoare, la viloaca de la munte. O sa-mi sug burta si o sa-mi bag sub tricou lantul de aur cu cruce. O sa scot lazile de bere, bidoanele cu cabernet si sticlele de whisky din portbagaj, o sa-mi pun cele trei mobilele pe "silence", o sa duc carbunii pentru gratar inapoi in mina, iar fleicile si carnea de mici le voi dona unui azil de batrani. Din Rusia! Eu am crezut ca-i fericire mare la noi in tara, fiindca in afara de stirile cu niscai morti si raniti si talk-show-urile cu tipi afectati si incruntati rau, la televizor e un chef continuu. Toata lumea rade, canta si danseaza. Dar se pare ca nu-i decat play-back. Se pare ca in fondul sau, in forul lui interior - cum se zice - frate