Moto:
Spuneti-mi, gingase flori, stropi de lacrimi din stele, ... va dati seama de cumplita soarta ce va asteapta? ... Miine o mina necrutatoare vi se va inclesta in jurul gitului. Aveti sa fiti frinte, smulse madular cu madular si purtate departe de linistitele voastre locasuri...
Poate chiar sa va fie ursita sa fiti inchise in vreun vas strimt, unde numai o apa statuta sa va potoleasca setea nebuna, inainte mergatoarea vietii in scadere...
Nu v-ar fi fost mai bine sa fi fost ucise chiar cind ati fost prinse? Ce nelegiuiri trebuie sa fi savirsit voi in vietile trecute, ca sa indreptatiti o asemenea pedepsire ca aceasta?...
De ce s-au nascut florile atit de frumoase si de nefericite?... Chiar cel mai blind dintre dobitoace, ajuns la disperare, poate sa lupte... Dar vai, singura floare cunoscuta cu aripi e fluturele; toate celelalte stau fara aparare inaintea distrugatorului. Daca, in zvircolirea lor de moarte, vor fi strigind, tipatul lor nu strabate niciodata pina la urechile noastre invirtosate.
Okakura Kakuzo - Arta ceaiului
Lumea devine brusc perceptibila. Un spatiu strict limitat, semiobscur, cu amanunte neclare. Plus posibilitatea vizualizarii unui alt spatiu, cel exterior. Acolo, afara, bezna e destramata nu numai de lumina palida a unui satelit - probabil natural -, ci si de numeroase surse luminoase locale - sigur artificiale. Dar peisajul nu seamana cu nimic din ceea ce poate gasi scormonind in memorie.
Caci, odata cu posibilitatea perceperii lumii exterioare, odata cu dobindirea constiintei existentei de sine, si-a regasit, la fel de brusc, amintirile. Atit amintirile proprii - mai degraba incurcate si tulburi - cit si cele, clare si bine sistematizate, ale unui lung sir de inaintasi inzestrati cu ratiune.
Acum stie ca, unind puterile multor mint
