Modesta intreprindere de cartoane, mai cunoscuta-n judet sub numele de "Fabrica la fratii Cucu, bani putini si mult de lucru", e pe cale sa se transforme intr-o prospera afacere cu hartie igienica.
Patronul, un om admirat de toata lumea pentru talentul de a nu-si plati niciodata lucratorii in ziua de leafa, dar si pentru priceperea de a-i ameti cu vorbe mari, isi cheama in birou apropiatii si li se adreseaza, privindu-i provocator in ochi: ma, suntem noi mai prosti ca altii? La o astfel de intrebare, care continea si raspunsul, ar exista o alternativa, in sensul ca domnul Milica de la magazie, doamna Stela de la contabilitate, secretara Violeta si baiatul cu probleme urinare de la banda ar putea fi cel mult la fel de prosti ca altii. Dar nimeni nu cuteaza sa vorbeasca. Ma, copiii mei, le mai zice seful, inainte de a-i incuia cu o sticla de tescovina in birou si a le ura spor la treaba, sa ne plecam toata viata la strainatate sau a venit vremea sa mergem si noi pe picioarele noastre?
Mersul pe propriile picioare vrea sa insemne ca sechestratii fratilor Cucu au la dispozitie toata seara, ca sa puna la punct proiectul unui tip de hartie igienica de lux, care sa salveze de la faliment linia de cartoane. Nici n-a apucat bine patronul sa iasa pe usa, ca domnul Milica, faimos pentru lipsa lui de tact, i se adreseaza doamnei Violeta mai mult decat intim: Auzi, mamico, pe la Nisa pe acolo pe unde ti-a plimbat funduâ grecul ala al tau plin de bani, hartia era parfumata? Nea Milica, incepe sa geama baiatul cu probleme urinare de la banda, va rog eu frumos, vorbiti mai pe ocolite, ca ma abtin greu si va stric treaba! Chiar asa, bre, il sustine si contabila Stela, suntem si femei p-acilea. Mofluz, insa si cumva consolat dupa al doilea pahar de tuica, domnul Milica trece direct la idei. Dupa parerea mea, zice el solemn, lumea trebuie sa vada ca e un produs judetean d
