Un rasfatat al stadioanelor si prieten cu maharii fotbalului a iesit la vanatoare pe o balta concesionata. Nu la o vanatoare pura si simpla, ci la una de oameni!

Acolo a gasit niste oameni care-i incalcasera buruienile din marginea proprietatii de imprumut. Omul, daca om e, s-a dus incalzit, dupa un sprit, doua, peste media orara obisnuita. A ajuns, deci, cu capsa pusa. A fost suficient sa-i tresara degetul pe tragaci. A trimis in capul unui ghinionist vreo suta de alice. Omul pledeaza acum cand pentru legitima aparare - i-a fost incalcata proprietatea, cand pentru accident - pusca s-a descarcat din greseala. Desi explicatiile se bat cap in cap, a convins Procuratura sa-l cerceteze in stare de libertate. Faptul a scandalizat familia victimei, dar nu si pe membrii Consiliului Superior al Magistraturii sau organizatiile nonguvernamentale ale juristilor. Este un subiect delicat care tine de protectia proprietatii. Dupa multe gafe costisitoare carora li s-a dus buhul pana la Cedo, magistratii au devenit prudenti!

Nu e prima data cand este invocata legitima aparare ca argument al atacului armat impotriva celor care incalca, cu buna stiinta si cu rele intentii, proprietatea privata. Chichita avocateasca pare curioasa intr-o tara in care proprietatea a fost un moft, iar Agentia Nationala de Cadastru incearca zadarnic sa se nasca de ani de zile. Fara aceasta agentie, e greu de stiut cum arata anatomia administrativa a Romaniei, dimensiunea si natura proprietatilor.

De decenii in sir, statul comunist a incalcat proprietatea in fel si chip. Conform legilor de atunci, singurii aflati in legitima aparare erau agresorii. Oamenii fusesera expropriati chiar si de singura proprietate cu care se nasc si mor, corpul lor. Acesta fusese nationalizat, folosit in fel si chip, ca decor, ca litera sau cifra statistica, cand nu era transformat in sac de box. Chiar si in