Mai sus de Gheorgheni, la Kovacs Peter, cum se numeste asezarea, cei 15 locuitori traiesc fara curent electric, dar vorbesc la mobil. Jurnal de Caravana - Un italiano veroLectii despre cum sa te faci de naspa in ArdealIntelepciune si traditie la Manastirea FranciscanaLa claca in castelul Contelui Lazar Dupa Gheorgheni, in sus, e un loc tainic, neaccesibil masinilor, mai tot timpul iernatic, cu patru case ca niste balcoane lipite pe peretii muntelui; i se spune Kovacs Peter. Locuitorii sai traiesc fara curent electric, dar vorbesc la mobil.
Un peisaj cu paduri de brazi, cu aer racoros si grav si cu multa iarba, acolo unde natura, intrupata parca in bagheta unui dirijor, reduce sunetele la tacere in ideea de a-ti trezi mai toate simturile latente, adormite de ritmul de viata citadin. O stare de beatitudine si o mana de indigeni ai inaltimilor care par cazuti in anacronism pe coama unui munte ale carui carute, crengi de brad sau picioare de vaci, de oi, de cai se foiesc lent, cu miscari scurte. Ca pionii pe tabla de sah. Drumul ce duce aici, mai exact o distanta de paisprezece km ce incepe de la periferia orasului Gheorgheni, este unul sinuos, tot numai gropi si hartoape, drum specific locurilor care intra in categoria asa-numita "La cucurigu". Locuitorii catunului, cincisprezece la numar, "e-he-heee!" ce s-au mai obisnuit cu el, il fac cu "ochii inchisi" de doua ori pe saptamana, atunci cand coboara "in oras" ca sa-si vanda "laptele si branza". Si n-au obosit. Deoarece, "chiar daca iarna tine aici sapte luni, anul asta a fost una grea... acuâ o luna s-a dus zapada", chiar daca s-au intalnit - "ca nici nu mai stiu, de muuuulte ori!" - cu ursul sau cu lupul, chiar daca n-au curent electric, iar ziua li se termina o data cu lasarea serii, lor tot nu le vine sa paraseasca locul. Motivul: "Nicaieri nu-i mai frumos ca aici!". Sunt descendenti ai ceangailor. Si m
