Nu departe de Cigmau, satul natal al lui Ioan Budai Deleanu, dupa 250 de ani de la nasterea Tiganiadei, satra este inca aidoma celei descrise de carturarul Scolii Ardelene. Un grup de tigani (nu le place sa fie numiti rromi) framanta lutul aflat din belsug pe malul Muresului si-l transforma, dupa arderea in cuptoare empirice, in caramizi. Saracia in care traiesc mesterii caramidari este socanta, dar tiganii refuza sa-si schimbe modul de viata, pentru ca sunt strans legati de obiceiurile ancestrale. In secolul XXI, un tanar vrea sa-si construiasca casa din caramizile fabricate cu propria-i mana. Saracia in care traieste nu-i ofera alternativa. O caramida "tiganeasca" din lut ars costa 6.000 de lei vechi. "Atata a costat si anul trecut, si cu un an inainte. Oamenii nu au bani sa-si faca case. Daca tinem la pret, nu vindem nimic. Vindem la amarati, aia care au bani multi nu vin sa cumpere de la noi", spune Armand Putuca, bulibasa coloniei de caramidari. Tiganii sunt foarte comunicativi si bulibasa este gata sa destainuie secretul fabricarii caramizilor, bucuros ca in sfarsit o sa apara si el la "foaie". Sclavi pe propria "mosie" Fabricarea caramizilor nu este deloc usoara. La "lutarie" (locul unde produc caramizile) munceste toata comunitatea de tigani, de la puradeii care abia au invatat sa umble si pana la batrani. Fiecare stie clar ce are de facut si nimeni nu-l incurca pe celalalt, altfel "procesul tehnologic" ar avea de suferit. Familiile de tigani se duc la "lutarie" inainte de cantatul cocosilor. Rasaritul ii prinde pe malul Muresului. Cei mici aduna de pe malul apei lemne pentru foc, cei mai mari sapa in "carierele" de lut si argila extrasa o cara in gropi speciale, unde va fi framantata cu picioarele de femei. In prealabil, gropile sunt umplute cu apa carata din Mures cu bidoane de 60 de litri de catre cei mai zdraveni dintre tigani. Odata obtinuta, pasta de