Romania in prag de UE: seful statului isi acuza premierul de „puci“ si „atentat impotriva intereselor nationale“. Mai lipseste sa-l puna la zid si sa simuleze o executie. Degeaba. Tariceanu va zimbi ingaduitor stringind Constitutia la piept.
Traian Basescu si PD au epuizat, in crescendo, stocul de munitie verbala impotriva premierului. De acum, va fi aproape imposibil de justificat de ce accepta sa lucreze mai departe cu un guvern condus de un „pucist“, de un „iresponsabil“ si de un „atentator“ la interesele Romaniei.
La fel cum si partidul lui Boc se afla intr-o vizibila dificultate de logica elementara: daca lucrurile sint atit de grave, propunerea unilaterala a liberalilor de retragere a trupelor din Irak fiind, in opinia pedistilor, o grava lovitura aplicata credibilitatii Romaniei pe plan extern, atunci de ce merg mai departe pe mina premierului Tariceanu si nu ii solicita demisia? De ce mai colaboreaza
cu un guvern condus de un premier-tradator sau cu un premier-infractor, ca din retorica bombastica a lui Basescu se poate intelege orice. Daca aparentul conflict iremediabil presedinte-premier se ineaca in verboragie, tot degeaba.
Daca pedistii si Basescu isi vor vedea linistiti de treaba cu sentimentul ca si-au facut datoria ingrijorindu-se cit mai dramatic, ar putea fi acuzati ei insisi de colaborare cu „pucistul“ sau, mai aproape de termenii radicali utilizati de presedinte, de complicitate cu infractorul.
Tot ei ar putea raspunde insa ca n-au de ales. Ca legea fundamentala, Constitutia, il apara pe seful Guvernului de orice agresiune politica. Legea il cimenteaza pe Tariceanu in Guvern. Adevarul este ca, urmind procedurile constitutionale, premierul nu poate fi schimbat. Seful statului, care a emis propunerea de numire a lui Tariceanu, n-are nici o putere in privinta revocarii sale.
Inutil
