- Diverse - nr. 129 / 4 Iulie, 2006 Din partea lui Wass Albert, adept al regimului horthyst mentionat, nu ne puteam astepta sa fi acceptat decizia Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918, care, exprimand vointa populara, a proclamat Unirea Transilvaniei cu Romania. Impotriva acestui eveniment istoric a luptat si a incitat pe parcursul intregii sale vieti. Iata cum vorbeste personajul principal al nuvelei sale intitulate "Om la marginea drumului": "Apoi, intr-o zi, baiatul unui paznic de padure, intors ca si mine din armata, a adus vestea ca romanii au ocupat Ardealul si vor sa convoace o adunare populara la Alba Iulia, unde se va anunta ca de-acum inainte Ardealul apartine Romaniei. Aceasta afirmatie parea atat de stranie, as putea spune ridicola, incat nu-i puteam da crezare. Pe raftul meu de carti aveam o carte de istorie maghiara, cu legatura ornamentala, pe care o rasfoiam serile, dar nici cu o mie de ani in urma nu am intalnit ceva asemanator. Faptul ca, de-a lungul secolelor, am pierdut multe razboaie si ca adeseori in asemenea situatii soldatii straini au devastat intreaga tara, a fost reflectat in acea carte. Dar ca sa ne alipeasca la o alta tara, cu care nu am avut nimic comun, asa ceva nu era semnalat in carte. Acesta era un gand imposibil, care ma facea sa rad cand oamenii veneau si spuneau ca se vorbeste cutare si cutare... Diviziile romane ocupante au inaintat, probabil, numai pe langa drumurile principale, pentru ca, la noi, acolo, intre munti, nu a ajuns nici macar una, ca model... Apoi a sosit vestea ca a avut loc, la Alba Iulia, adunarea populara a romanilor si Ardealul a fost alipit Romaniei. Pana la un moment dat, aceste stiri erau de asa natura, incat nu li se putea da crezare. Omul le asculta si dadea doar din cap. Mai tarziu a sosit si ultima stire, si intr-o clipa au devenit inspaimantatoare si toate celelalte stiri,