CULTURA SI PIPER Lumea sfarsitului de secol al X-lea in Japonia. Textul lui Sei Shonagon, "Insemnari de capatai", ii deschide cititorului contemporan drumul spre civilizatia plina de culoare de la curtea imparatilor Japoniei. CULTURA SI PIPER "Nu-mi plac deloc barbatii care obisnuiesc sa manance cand se afla in odaia unei doamne. Dar nici doamnele care ii poftesc mereu sa se serveasca. Daca doamna isi indeamna mereu oaspetele sa ia, sa imbuce, dansul, desigur, nu poate sa-si astupe gura cu mana ori sa intoarca fata dezgustat. Asa ca va fi nevoit sa manance. La mine poate sa vina oricat de tarziu noaptea si nu capata nici o boaba de orez. Iar daca dupa aceasta gandeste ca am inima haina si nu ma mai viziteaza, apoi n-are decat"... Lumea sfarsitului de secol al X-lea in Japonia. Textul lui Sei Shonagon, "Insemnari de capatai", ii deschide cititorului contemporan drumul spre civilizatia plina de culoare de la curtea imparatilor Japoniei.

ATMOSFERA. Osciland intre jurnal intim si literatura, textul lui Sei Shonagon, una dintre doamnele de onoare ale imparatesei, vorbeste despre obiceiurile, culorile, sarbatorile si, mai ales, despre poezia care avea o importanta deosebita in preajma anului 1000 la Curtea Imperiala. Un amestec, am putea spune, modern de fragmente autobiografice, de insiruiri de nume si de obiecte, de descrieri ale atmosferei epocii respective si reconstituiri de scene din viata de zi cu zi si, mai ales, de fragmente de poeme, care nu fac decat sa arate extraordinara importanta ce se acorda poeziei, textul lui Sei Shonagon se dezvaluie ca o opera singulara. "Apoi ni se adusera bucate, pe niste masute joase ca acelea zugravite in picturile chinezesti. Vazand ca nu le prea luam in seama, gazda ne pofti: «E o gustare umila, ca la tara. Prin partile noastre, cand oaspetelui nu-i place, trimite gazda la cuhnie dupa alte bucate. Dar domniile voastre