Rasfoind zilele acestea un catalog al pictorului Traian Bradean, am constatat ca-si aniverseaza ziua de nastere. Cu o experienta bogata in plastica romaneasca contemporana, Traian Bradean este unul dintre urmasii importanti ai picturii ciucurentiste de la noi, un gen de pictura care nu mai intra astazi in sfera de interes a cercetatorului artei contemporane romanesti, mai ales a generatiilor tinere, un gen ignorat din cauza tematicii nespectaculoase, a unui tip de conventionalism cu care traditia picturalitatii de tip interbelic ne-a obisnuit.
Fenomenul nu este singular, el are in vedere o intreaga categorie de artisti, destul de inegala valoric, dar al caror rol in evolutia artei postbelice romanesti nu trebuie ignorat. O pictura, asa cum o face Traian Bradean de peste cincizeci de ani, merita interesul celor care vor sa cunoasca in toata complexitatea lui fenomenul artei romanesti. De asemenea, ceea ce trebuie sa avem in vedere este interesul colectionarului pentru acest gen de arta, adecvata intimitatii unui apartament, iar in acest caz, istoricul de arta are o mare responsabilitate in a oferi argumentele si competenta necesara departajarii valorice a lucrurilor.
Este greu sa accepti astazi, cind sloganul reusitei se asaza in zona exercitiului novator, o arta de atitudine, cu implicare directa in social, cu un accent critic puternic, sa accepti ca exista o parte importanta a picturii romanesti contemporane, amplasata ca simtamint in sfera artei traditionaliste, care a stiut valorifica, din punct de vedere al limbajului plastic, sinteza propusa de modernitatea inceputului de secol XX. Pictura lui Traian Bradean o putem amplasa in aceasta categorie, ea continua citeva dintre caracteristicile artei interbelice romanesti, intr-o sinteza de tip ciucurentist, legata de traditiile scolii coloristice, pentru care subiectul ramine pretextul unei p
