Marian PETCU (coordonator)
Cenzura in spatiul cultural romanesc
Editura comunicare.ro,
Bucuresti, 2005, 430 p.
Dupa ce a tratat cenzura, in prima carte a sa Puterea si cultura. O istorie a cenzurii, Marian Petcu continua cercetarea aceluiasi subiect, si a reusit o adevarata morfo-tipologie a cenzurii coordonind Cenzura in spatiul cultural romanesc, volum alcatuit impreuna cu alti treisprezece cercetatori: Maria Danilov, Mircea Popa, Aurelia Lapusan, Ion Zainea, Hary Kuller, Ilie Rad, Ana-Maria Plamadeala, Cseke Péter, Gabriela Sandu, Radut Bilbiie, Dinu-Ioan Nicula, Dan-Simion Grecu, Tiberiu Avramescu – in ordinea din sumar.
In Puterea si cultura… Marian Petcu prezinta, din perspectiva istorica si culturala, traseul si formele pe care le-a luat cenzura, ca atribut al Puterii, fie ea religioasa, politica sau militara, in Anglia, Franta, Germania, Austria, Italia, SUA, Rusia si in Romania, incepind cu 1646 si pina in zilele noastre. Si acum, proaspat iesiti din comunism, cu toate anomaliile si tarele sociale mostenite, parca ne e greu sa impingem ideea de cenzura atit de mult in urma pe firul istoriei. Si totusi primul act care s-ar putea clasa drept cenzura in spatiul romanesc, dupa Marian Petcu, este Pravila lui Vasile Lupu din 1646, in timpul caruia cei slobozi la gura ar fi devenit repede oale si ulcele, de vreme ce, la Capitolul 50 era prevazuta „pedeapsa cu moartea pentru cei ce suduiesc si ocarasc pre stine cu scrisoarea“. Acesta ar fi si primul punct de plecare si prima, subtila si sensibila, diferentiere ce ar trebui operata: in ce masura cenzura are ca punct de plecare, motivatie, pretext, ideea de moralitate, si cum a putut evolua astfel ca, in diverse epoci istorice sau regimuri, sa devina instrument de represiune si mai apoi de propaganda ideologica.
Definitia extrem de cuprinzatoare pe care Marian