Asezamantul "Regina Maria" functiona in 1947 in baza unei legi din 1 august 1940.
Potrivit acesteia, Asezamantul era condus de un "consiliu superior de indrumare", format din Patriarhul Nicodim, ministrul de razboi Lascar Mihail, ministrul afacerilor interne Teohari Georgescu si Gh. Gh.- Dej in calitate de ministru al industriei si comertului.
Directorul Asezamantului, generalul Pompiliu Georgescu, a fost supus unor sicane care vizau activitatea institutiei pe care o conducea. Statele de personal nu erau acceptate de Ministerul de Finante, motivandu-se ca personalul, format din 40 de oameni, era unul numeros. S-a recomandat o comprimare de personal. Ministrul apararii i-a cerut generalului P. Georgescu sa justifice situatia angajatilor de la Asezamant. Generalul P. Georgescu a gasit insa o solutie salvatoare. Sase salariati erau ofiteri in rezerva. Acestia au dat declaratii in baza carora sustineau ca sunt de acord sa presteze un serviciu onorific. Alti sase salariati aveau si o a doua functie, neremunerata. Au mai fost scosi din activitate, pana la 1 mai 1947, doi sefi de serviciu, un sef de birou, o dactilografa si doi oameni de serviciu. Un prim val trecuse peste personalul Asezamantului care, in baza reorganizarii Ministerului Apararii, din 20 iunie 1947, trebuia sa fie controlat de generalul Nedelea Savu. Cu toate astea, Directia Generala a Finantelor a refuzat, la 30 noiembrie 1947, sa achite 160.000 lei pentru plata salariilor, motivand ca numarul angajatilor era ridicat. Se solicita sa se prezinte o situatie cu reducerile de personal din mai si septembrie 1947. Urmau noi disponibilizari. Salariatii au inceput sa faca "recomandari" generalului P. Georgescu. Dactilografa Petrisor Stela i-a trimis generalului P. Georgescu o scrisoare anonima prin care il informa ca soferul Sitea Gheorghe fura lemne noaptea, cu masina, din Sediul Asezamantulu
