- Diverse - nr. 132 / 7 Iulie, 2006 Ma gandesc uneori ce inselatoare sunt oglinzile destinului nostru, cand viata devine o minciuna, resemnarea devine singurul tau aliat in legamantul cu viitorul. Ma intristez cand vad ce efecte dramatice ce neimpliniri, ce regrete tarzii iti aduce viata odata cu trecerea anilor, la nunta despartirii cu uitarea sufletul isi pierde elanul spiritual - nu mai are curajul sa viseze, sa spere si cere doar ce i se poate da pur si simplu. Si mi-e aproape imposibil sa ma impac cu gandul ca realitatea prezentului imi da argumente zi de zi destul de puternice ca sa ma sperie sa imbatranesc, sa devin o povara pentru societate sa ma pacalesc pe mine sa mai dorm o noapte linistit, ca totul va fi bine. Acum trei ani de zile am cunoscut o batrana - pe care am revazut-o de curand ea locuieste de ani buni la un azil de batrani, am regasit-o ca de obicei cu acelasi aer trist pierduta in amintiri intr-un colt al camerei crosetand un pulover din lana neagra, resemnata cu mare daruire pentru tot ceea ce face. De trei ani de zile de cand o cunosc ea croseteaza tot timpul asta e tot ce i-a ramas. M-am ferit sa o intreb (al catelea pulover este?) sau pentru cine-l face? - n-am indraznit desi ceva din mine ma indemna sa o intreb. N-am intrebat-o atunci, dar ultima data cand am vazut-o am intrebat-o. Am facut-o atunci sa izbucneasca in plans fara sa vreau. Mai tarziu am aflat motivul de la o asistenta sociala, Doamna Elena -termina in fiecare saptamana puloverul si cand e gata de imbracat … il desira. Nu are decat cateva sculuri de lana iar zilele trec greu si trebuie umplute daca nu cu dragoste macar cu munca si cu pasiune. Femeia aceasta a facut si a desfacut de zeci de ori si de fiecare data acelasi pulover, mereu era un altul, pentru ca fiecare avea alt model, pe care le ia dintr-o carte de crosetat pe care o avea din tinerete. - Sarut mana - ii