- Social - nr. 132 / 7 Iulie, 2006 O eleva de numai 12 ani, pe nume Maria, locuieste in orasul Sarmasu si ne-a trimis o scrisoare, in speranta ca cineva ii va ajuta familia care se zbate sub limita subzistentei, nu doar din cauza necazurilor materiale, ci si a sanatatii subrede a fetitei si a mamei ei. "Imi place la scoala, dar nu mi-e usor, fiindca sufar de epilepsie - ne scrie Maria -, iar acum, in vacanta, lacrimile nu mi se usuca de pe fata cand stiu ca nu voi putea avea niciodata parte de o bucurie cat de mica. Mama e bolnava, are si ea epilepsie si alte afectiuni psihice, iar tata isi gaseste greu de lucru, pentru ca trebuie sa o supravegheze pe mama aproape tot timpul, la fel si pe mine. Am crescut vazand numai necazuri, dar imi iubesc mult mama si sufar ca nu o pot ajuta. Nu avem bani de medicamente la oricate lucruri as renunta. Merg la scoala uneori desculta si cu haine vechi. Cand vin acasa nu avem ce pune pe masa, suntem flamanzi mereu, pentru ca singurii bani siguri in casa noastra sunt 980.000 lei vechi, alocatia de handicap, iar medicamentele mamei costa 1.500.000 de lei. Stimati cititori! Va rog din suflet sa ma ajutati, cei care puteti, fie financiar, cu cat puteti, fie cu alimente sau imbracaminte. Va multumim din suflet si ne puteti gasi la adresa: orasul Sarmasu, str. 6 Martie nr. 25, judetul Mures. Ne puteti vizita acasa sau cauta la telefon, prin amabilitatea familiei Sugar Vasile, la numarul 42.18.92". Acesta este apelul unei fetite care nu vrea decat sa-si petreaca vacanta acasa, in familie, iar singurele bucurii pe care le asteapta sunt de a avea paine pe masa si bani pentru medicamentele mamei. Si o haina-doua, de la cei carora aceste lucruri le prisosesc. De la cei care vor sa faca o fapta omeneasca, aducand o raza de lumina in viata unei familii nevoiase. LIA S. - Social - nr. 132 / 7 Iulie, 2006 O eleva de numai 12 ani, pe nume M