lui ştefan cel Mare şi Sfânt, este programată încă din timpul nopţii de vineri spre sâmbătă. Dar cele mai cunoscute se găsesc la Cârja, pe malul Prutului (oraşul Murgeni), la Soleşti, pe lui ştefan cel Mare şi Sfânt, este programată încă din timpul nopţii de vineri spre sâmbătă. Dar cele mai cunoscute se găsesc la Cârja, pe malul Prutului (oraşul Murgeni), la Soleşti, pe moşia Elenei Cuza, la Căzăneşti (oraşul Negreşti), la Râpa Albastră, de lângă Bârlad. Cel mai apropiat se află la numai 20 km de Vaslui, iar cel mai îndepărtat, la 110 km. Numai bine, cum ajung pe iaz, soarele se iveşte pe cer, iar peştele... aşteaptă să fie prins. Căci dimineaţa şi seara sunt cele două perioade propice pentru prinderea peştelui. "Să bată puţin vântul, iar soarele să răsară numai pe jumătate dintr-un nor", am putut afla de la Marius Hermeniuc, un pescar vechi. Prima undiţă a aruncat-o în baltă la şapte ani, sub stricta îndrumare a bunicului său, căruia îi este şi acum recunoscător, căci i-a insuflat o pasiune ce-i umple viaţa. "Dacă nu pescuiesc la Cârja, mă duc la mare. Dacă nu merg la mare, plec la munte şi oriunde aş merge caut o baltă cu peşte ca să arunc lansetele", de unde se vede clar că este cuprins de febra pescuitului, la fel ca toţi ceilalţi pescari înrăiţi. Până acum şi-a cumpărat 15 lansete, în care a investit 25 milioane de lei, dar banii nu mai contează pentru Marius Hermeniuc atunci când vine vorba să-şi petreacă un nou weekend la Cârja.
Când ziua este cu noroc, este vesel. Când momelile n-au atras nici măcar un peştişor, este foarte trist. Ne spune că peştele cel mai mare pe care l-a prins a fost un cteno de 21 kg, iar cel mai mic un oblete de câteva grame, unul pe toată ziua. Peştele alege pescarul, şi nu invers. Bogaţi şi săraci, în faţa pescuitului, cu toţii sunt egali. Că aşa se întâmplă o dovedeşte istorioara pe care ne-a împărtăşit-o cu zâmbetul pe buze:
