Felul in care in mod miraculos un partid politic reuseste, teoretic neavand alte surse decat cotizatiile si donatiile marunte ale unor “filantropi”, sa investeasca sute de mii de euro in promovarea unui singur candidat, in campania electorala, e un “miracol” care continua sa preocupe politologii si O.N.G.-urile romanesti specializate pe monitorizarea felului in care se respecta principiile democratiei. In acest sens, in aceste zile Parlamentul “toaca” un nou proiect de lege privind finantarea activitatii partidelor politice si a campaniilor electorale. Daca va fi adoptat, ramane de vazut cum va fi pus in aplicare, pentru ca legislatia deja existenta in domeniu nu prea pare sa aiba “aplicatii practice”. Si spunem asta bazandu-ne pe faptul ca in Timis, desi Asociatia ProDemocratia s-a chinuit, atat la alegerile locale din 2004, cat si la cele generale, sa demonstreze depasiri de plafon in ceea ce priveste sumele aruncate in joc de partide si diferente substantiale dintre sumele declarate ca fiind folosite in campanie si cele monitorizate de A.P.D., nici o institutie a statului nu s-a obosit sa deschida o ancheta in acest sens. Donatii, cotizatii si aberatii Avand in vedere ca Proiectul de lege privitor la finantarea activitatii partidelor politice si a campaniilor electorale a trecut cu brio de Senat si de comisiile Camerei Deputatilor, sunt sanse mari ca in curand luni sa fie adoptat si sa intre in vigoare. Ce noutati aduce acest nou “indreptar” in ceea ce priveste banii invartiti in malaxorul politicii? In primul rand, se stabileste un plafon maxim pentru cotizatii, in asa fel incat sa nu devina o modalitate prin care partidele sa poata strange bani, nelimitat, din surse mai putin legale : “Suma cotizatiilor platite intr-un an de un membru de partid nu poate depasi 48 de salarii minime brute pe tara. Salariul de baza minim brut pe tara luat ca referinta este cel exi