Si pentru ca maine, peste o saptamana sau peste un an, domnul ministru n-o sa mai fie ministru, o sa aflam, fara misto, ca fosta domnisoara Bijboaca a facut politica Ministerului Apararii condus de sotul sau
Ministrul Teodor Atanasiu e celebru. Si pentru asta a fost nevoie doar de cateva zile, vreo doua conferinte de presa si... cam atat. Ajuns ministru printr-o intamplare pe care nu si-o poate explica nimeni, probabil ca nici macar domnia sa, Teodor Atanasiu s-a remarcat de la investitura si pana mai alaltaieri prin tacerea sa de bolovan. Un an si jumatate a tacut atat de adanc si de tare, incat nu s-a auzit nici macar dumnealui. Prima iesire la rampa a domniei sale a fost atunci cand a devenit sotul sotiei, atunci cand s-a hotarat ca tacerea sa de bolovan s-o transforme in casa de piatra. Asadar, bunaoara, a fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, domnisoara Bijboaca, secretara ministrului Atanasiu. Azi asa, maine asa, fara nici o legatura cu trupele din Irak, ministrul Atanasiu incepu sa nutreasca niste sentimente mult mai puternice decat rachetele cu raza medie de actiune pentru mai tanara sa colega de cabinet. Ca sa n-o mai lungim, a fost dragoste la prima vedere si cei doi, Atanasiu si Bijboaca, au trecut peste problemele din Orientul Mijlociu, peste amenintarile lui Osama bin Laden si s-au luat. A fost prima data, repet, pentru cine n-a citit articolul de la inceput, cand ministrul Teodor Atanasiu s-a remarcat prin ceva, cu ceva, cu cineva. Acum, cand domnia sa a aparut intr-o zi in fata opiniei publice ca si cand ar fi fost trimis de fosta domnisoara Bijboaca la piata, cu caciula in mana sa cumpere zece kilograme de cartofi, domnul ministru a cerut nici mai mult, nici mai putin decat retragerea trupelor romanesti din Irak. Daca ar fi facut acest lucru in debara sau la tutungeria din colt, domnul Teodor Atanasiu ar fi ramas s
