A trecut mai bine de un an si jumatate de când, la Palatul Victoria, pe scaunul de prim-ministru al României, se afla d-l Calin Popescu Tariceanu. In aceasta perioada, el a aparut de nenumarate ori la televizor, vorbind in calitatea oficiala pe care o detine. Cam de vreun an, se speculeaza prin talkshowuri pe tema conflictelor dintre Palatul Cotroceni si Palatul Victoria. Si presupun ca in localitatea suceveana Arbore, indoliata recent de apele unui râu umflat de ploi, exista televizoare. Asa ca nu gasesc o explicatie a unei „ciudatenii“ (daca e vorba de o „ciudatenie“), de care jurnalistii s-au amuzat. Faptele sunt de-acum cunoscute. Dupa ce, câteva zile, s-a vorbit despre tragedia din Arbore, d-l Mircea Geoana, liderul PSD, si-a zis, probabil, ca suferinta e utila pentru a stoarce din ea ceva capital electoral. Drept care a pornit spre nefericita localitate, unde oamenii isi cautau mortii prin mormanele de namol lasate de ape. Si n-a pornit cu mâna goala. D-l Geoana le-a impartit localnicilor plicuri cu bani (cam trei milioane de fiecare), i-a imbratisat americaneste si i-a consolat cu o opinie metafizica: „Dumnezeu e nedrept“. Pâna aici, nimic neobisnuit. Nu mai am iluzii in ce priveste grosimea obrazului la politicienii de azi, asa ca scenele pe care le vedeam mi se pareau de o perfecta banalitate. Si chiar ma pregateam sa sting televizorul, când unul din reporterii TV care prezentau „evenimentul“ a intrebat-o pe o femeie batrâna din Arbore, in timp ce aceasta numara banii scosi din plic: „Stiti cine vi i-a dat?“. Batrâna l-a lamurit fara ezitari: „D-l prim-ministru“. Surprins, reporterul a repetat intrebarea: „D-l prim-ministru ati spus?“ Femeia a confirmat, convinsa, evident, ca „filantropul“ care le mângâia suferintele era nimeni altul decât premierul României. Si nu era singura din Arbore care credea asta. In momentele urmatoare, stupoarea mea s-a transformat