Dupa patru ani, desi adoptiile internationale au fost stopate, numarul copiilor abandonati a ramas la fel de mare: peste 3.000 pe an. Fapt care contrazice teoria dnei Nicholson ca adoptiile internationale sunt cauza abandonarii copiilor de catre parinti. Florin Moisteanu a fost omorat in bataie de concubinul mamei sale, un nebun cu acte. Avea doar 13 ani. In ultimii ani au murit cu zile atat de multi copii incat nimeni nu le mai stie numarul. Intamplandu-se atat de des, moartea unui copil a devenit un fapt divers. Poate, de aceea, nici nu ne mai pasa.

Florin Moisteanu ar fi trait si astazi, daca n-ar fi avut ghinionul sa se nasca intr-o tara incapabila sa-si protejeze copiii. Sau daca, la presiunile unor functionari europeni si ale dnei Nicholson, Romania n-ar fi trecut la dezinstitutionalizarea fortata a copiilor abandonati.

In calitate de raportor pentru Romania, dna Nicholson a cerut Guvernului sa opreasca adoptiile internationale si sa desfiinteze casele de copii. In opinia sa, interesul superior al copilului, principiu stabilit de Conventia ONU cu privire la drepturile copilului, nu poate fi realizat decat in tara natala, indiferent de conditiile de viata, de calitatea educatiei si a asistentei medicale. Iata de ce a hotarat pastrarea cu orice pret a copiilor abandonati in "mediul lor natural". Iar casele de copii erau o mostenire ceausista de care Romania trebuia sa se debaraseze urgent. Pentru ca demersurile sale sa fie eficiente, dna Nicholson si-a asigurat sustinerea unor colegi din Parlamentul European si a unor functionari ai Comisiei Europene. Ca urmare, Guvernul a decis sa inchida cat mai multe case de copii si sa suspende adoptia internationala. Rezultatul? Mii de copii au ramas fara dreptul de a avea o familie.

Din momentul in care dezinstitutionalizarea a devenit conditie pentru integrarea in UE, copiii abandonati au fost impras