Editia de sambata a ziarului Le Figaro publica pe pagina intai fotografia lui Zinedine Zidane in plina actiune, iar titlul vorbea despre "apoteoza" cunoscutului jucator, indiferent de rezultatul finalei ce urma sa se joace la Berlin. In interior, o alta pagina relata parcursul exceptional al acestui mare timid care a reusit sa readuca selectionata Frantei in finala Campionatului Mondial de fotbal si sa renasca el insusi, ca pasarea fenix, pentru a-si incheia in plina glorie cariera. Toata saptamana ziarele franceze s-au intrecut in imagini si metafore pentru elogierea ambitiosului si extrem de talentatului capitan al echipei nationale. Pana la finala s-au vandut cateva milioane de tricouri cu modelul celor purtate de selectionata nationala (existau talii adaptate chiar si la copii de cinci ani!), iar majoritatea acestor tricouri, purtate cu ostentatie pe strada, aveau numarul 10 - cifra lui Zidane. Euforia de a vedea echipa nationala ajunsa in finala dupa debutul ei mai mult decat ezitant atinsese cote inimaginabile. Parea de la sine inteles ca italienii vor fi invinsi, din moment ce coechipierii sai declarau ca, spre deosebire de echipa din peninsula, selectionata Frantei se bucura de marele avantaj de a-l avea pe... Zidane! Tot sambata, ziarul popular Le Parisien scria si el, pe 12 pagini, despre "fabulosul" destin al aceluiasi Zidane, spunand ca "merita deja omagiul natiunii", si le dadea cu anticipatie suporterilor sai intalnire dupa finala pentru o ceremonie de adio, alta decat primirea (si ea rezervata cu anticipatie) de pe vestita artera Les Champs Elysees. In plus, s-a aflat ca presedintele Chirac invitase, tot cu anticipatie, intreaga echipa luni, la o receptie la Elysee si toata lumea se pregatea pentru o noapte deliranta. Duminica seara, pana spre finalul prelungirilor, zidanolatria era incandescenta. Dupa care a urmat acel gest, mai violent chiar decat vi